sâmbătă, 13 februarie 2010

Comentarii privind influente negative asupra Armatei Tarii

In cele ce vor urma voi prezenta o paralela intre modul cum vedea in sec. al XIX-lea Alexis de Tocqueville influenta democratiei asupra armatei unui stat si modul cum aceste lucruri au evoluat si s-au desfasurat influentand negativ armata tarii noastre:

Facand o comparatie intre armatele statelor aristocratice si armatele statelor democratice Alexis de Tocqueville afirma urmatoarele:" In aristocratii, starea militara, fiind o cariera privilegiata, este onorata chiar si in timp de pace. Oamenii care au talente, o cunoastere ampla si o ambitie mare, imbratiseaza aceasta cariera ; armata se afla, in toate privintele, la nivelul natiunii ; adesea chiar o depaseste. La popoarele democratice elita natiunii se indeparteaza putin cate putin de cariera militara, pentru a cauta pe alte cai, consideratie putere si mai ales bogatie. Dupa o pace lunga, armata tarii este intotdeauna inferioara tarii."
Acelasi autor sustine:
„Când spiritul militar abandonează un popor, cariera militara incetează imediat a mai fi onorată iar militarii de carieră ajung în ultimele rânduri ale funcţionarilor publici. Sunt puţin preţuiţi şi nimeni nu îi mai înţelege. Nu mai intră în armată cetăţeni importanţi ci cei mai puţin importanţi. Nimeni nu se mai lasă în voia ambiţiei militare decât atunci când nici o alta nu mai este îngăduită. Se formează un cerc vicios din care se iese cu greutate. Elita naţiunii evită cariera militară care nu mai este preţuită.”
Ma opresc aici cu citatul. Comentariul meu este urmatorul: Exact acest lucru s-a intamplat cu armata tarii noastre. Nimeni nu este interesat de aceasta cariera. Tentatiile vin din domeniul economic si mai ales din cel politic. Viata dedicata carierei miltare devine neinteresanta. Pierderea stimei publice apasa asupra spiritului armatei. Sufletele sunt ca infrante din aceasta din aceasta cauza.

Privind din alt punct de vedere aceasta evolutie este deosebit de importantă analiza relaţiei Armată – societate civilă, ca unul dintre principalii factori potenţatori ai stabilităţii naţionale. Relaţia aceasta se desfăşoară în două sensuri: influenţa indirectă exercitată de societatea civilă asupra organismului militar, dar şi influenţa Armatei asupra societăţii, ca unul dintre principalii factori de socializare. Instituţia militară este o instituţie a statului. Ea depăşeşte însă simpla condiţie de instrument al statului datorită funcţiilor pe care le are în societate şi calităţii ei de putere militară a naţiunii. De aceea, relaţia Armată – societate este una de un tip special, cu numeroase valenţe şi condiţionări. Din păcate, de foarte multe ori, această relaţie de cea mai mare importanţă pentru configurarea unui sistem credibil de securitate naţională este înţeleasă şi tratată simplist.

Procesele ce se manifesta si care evoluează la nivelul întregii societăţi influenţează de multe ori în mod negativ valorile armatei şi chiar obiectivele pe care aceasta le are de îndeplinit. Cateva din cauze sunt urmatoarele:
1. Acceptarea amestecului factorului politic in activitatea de conducere militara;
2. Lipsa de reactie a organismului militar la actiunile (acesta fiind paralizat de fatorul politic) indreptate impotriva institutei militare.
3. Lipsa unor instrumente si organisme politice si militare care sa se opuna in mod democratic degradarii institutiei militare;
4.Numeroase tendinţe care subminează cooperarea civil-militară şi, în anumite circumstanţe, pot degrada eficienţa militară ;
5.Existenta unei diferenţe mari între nivelul prestigiului pe care militarul crede că opinia publică trebuie să o confere profesiei sale (imaginea dorită) şi nivelul de prestigiu acordat profesiei de militar (imagine percepută). Aceste date sunt întărite de insatisfacţia manifestată de cadele militare faţă de modul în care media se ocupă de subiectele militare şi de apărare;
6.Mijloacele de comunicare în masă sunt foarte interesate de subiecte scandaloase, dar numai oarecum interesate de subiecte politice organizaţionale sau tehnice;
7.Opinia publică şi formatorii de opinie cultivă şi practică valori, etice şi principii, adesea diferite faţă de armată din motive numai de ei stiute. Unii dintre acestia la finalizarea serviciului militar obligatoriu s-au întors în societate şi arată prin ceea ce fac lipsa de interes a societăţii faţă de instituţia militară;
8. Eliminarea din sistem a persoanelor incomode din punct de vedere politic.

Acestea sunt cateva din motivele care in decursul timpului au permis ajungerea la starea de fapt de astazi cand o institutie fundamentala a statului, creditata cu o incredere enorma din partea a populatie este atacata si nu are capacitatea sa se apere.